EFECTUL “DAN DIACONESCU DIRECT”
Asta se intampla de cand s-a hotarat Dan Diaconescu sa candideze la presedentie…
Sursa: http://www.funnyhub.com/
___________________________________________________
PERLUTE DE VEDETUTE:
Sunt “minuni” adevarate. Va provocam sa ghiciti cui apartin!
- “N-am auzit de blowjob, n-am folosit niciodata. Deocamdata sunt tanara, nu am nevoie. Poate pe la 30-35 de ani…”
- “Singura mea placere mai e la Steaua si la oi.”
- “Cel mai tare m-a durut motanul meu, care-a stat 14 ore aproape intr-o batjocura, fara sa faca pipi, fara sa mananca…”
- “Eu as putea sa fiu presendinte pentru o zi, dar o zi polara de sase luni.”
- “Ne tot plimbam cu coruptia în gura, o scoatem afara, o intoarcem inauntru – coruptia, vreau sa zic…”
- “Fiind azi sîmbãtã, ziarele de mîine nu pot fi decît sãptãmînale…”
___________________________________________________
“UN MINUT DE PELICULA…” – George Lucas
“M-am hotarat sa ma duc la cursurile de film pentru ca eram indragostit de idea de a face filme. Iubeam fotografia si imaginea, insa toata lumea imi spunea ca am luat-o razna, pentru ca nimeni nu avea privilegiul de a intra in industria filmului.Adica nu aveai nici o sansa daca nu aveai vreo pila la cineva din interior. Asa ca, erau cu totii convinsi ca fac o prostie : « N-o sa intri niciodata, iar de job, ce sa mai vorbim… ». Dar nu mi-a pasat.
Mi-am facut un scop in sine din a intra la scoala de cinematografie si, pe moment, m-am concentrat doar pe aceast lucru, intrucat, oricum nu stiam ce avea sa urmeze. Imi doream sa fac filme documentare si, pana la urma, mi-am propus, dupa ce m-am inscris la cursuri, sa fac un film. Unul dintre lucrurile care se spuneau pe seama scolii era ca dadeai peste foarte multi studenti (poate nu atat de multi ca in ziua de azi) care se plimbau de colo-colo spunand : « Vai, cat imi doresc sa fac un film. Chiar imi doresc sa fac un film ». Cam ceva de genul : « Asa ceva nu se face la scoala. Nici asta si nici altceva asemanator. ». Primul curs a fost cel de animatie, nu unul de productie. Aveam un curs de istorie si unul de animatie. La cursul de animatie ne-au dat un minut de pelicula si o camera, pe care sa le folosim pentru a ne da seama cum se fac miscarile : spre dreapta, spre stanga, in sus si in jos. Era un test. Ne cereau anumite lucruri, de exemplu, sa panoramam in sus sau in jos, timp in care profesorul ne privea si ne corecta. Am folosit minutul acela de pelicula pentru a face un film, film cu care am castigat vreo 20 sau 25 de premii la festivaluri din intreaga lume si care a adus schimbari semnificative in cadrul departamentului de animatie. In tot timpul asta, toti ceilalti se plimbau de colo-colo, plangandu-se : « Vai, ce mi-as dori sa fac un film. Ce bine mi-ar prinde un curs de productie… ».
Apoi am trecut la un alt curs. Nici de data asta n-a fost unul de productie, dar am mai facut rost de pelicula si am mai facut inca un film. In felul acesta am facut foarte multe filme in timpul scolii, in timp ce toata lumea se invartea in jurul meu: «Vai, ce mi-as dori sa fac un film. Macar de-as avea putina pelicula… »…”
___________________________________________________
Un reporter merge într-un sat să ia nişte interviuri. Spre mirarea lui, satul era gol. Doar la o poartă zăreşte o bătrână. Reporterul se apropie de ea: − Săru’mana, mamaie, da’ unde’s femeile din sat? − La caminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză. − Da’ bărbaţii? − La căminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză. − Şi copiii? − La căminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză. − Da’ matale, matale de ce nu te-ai dus? − Because I speak English…
_____________________________________________________________________________
powered by Artimpres Roagency
